Gândul hai-hui prin țară, la locurile care îți zugrăvesc sufletul în mii de culori, se oprește acum la o locație specială, Casa Bradul Voroneț, care ne-a găzduit într-o vară de neuitat. Un nume sugestiv și nu întâmplător ales pentru tot ceea ce reprezintă. Pentru noi, cadrele didactice și un grup de copii porniți într-o aventură pe meleagurile Bucovinei, a însemnat în primul rând „acasă”.
De cum intri (accesul se face din strada principală) ochii parcă nu îți mai ajung să cuprindă spațiul verde generos de care pensiunea dispune. Pădurea de brazi care străjuiește această proprietate se unește, într-o armonie perfectă, cu cerul de un albastru doar aici întâlnit, vestitul albastru de Voroneț.
Totul este foarte îngrijit, ca atunci când te pregătești pentru un eveniment special: iarba proaspăt tunsă, leagăne din lemn masiv parcă atunci lăcuite, strategic poziționate pentru o perfectă socializare sau relaxare în aerul curat de munte, foișoare deschise care oferă un spațiu umbros și răcoros în mijlocul acestui peisaj, cu mese și bănci care invită la lungi discuții, jocuri de societate sau orice tip de interacțiune umană, fie în timpul zilei, fie pe înserate.
Curtea mai dispune și de alte „dotări”: un teren mare de fotbal, un spațiu modern amenajat pentru focul de tabără unde am stat, am cântat am râs și am împărtășit impresii în ultima seară petrecută în acest loc de poveste, echipamente pentru diverse activități în aer liber precum biciclete, tir cu arcul, badminton, activități care nu te lasă să te plictisești. Ba mai mult, am fost întrebată: „doamna, dar noi când putem rămâne aici o zi întreagă să ne bucurăm de tot ceea ce ne oferă gazdele?”
Aveam să descoperim puțin mai târziu că această curte (un termen prea mic) nu avusese programare la salon, nu încăpuse pe mâna vreunui make-up artist sau hair stilist. Totul se datora celor doi gospodari, gazdele noastre, oameni calzi și primitori, care se îngrijesc de toate cu mult profesionalism, pricepere, răbdare, respect pentru natură și cel mai important, respect pentru cei care le calcă pragul. Și așa am fost tratați, cu respect și tot cu respect am răspuns și noi.
Camerele pensiunii sunt spațioase și foarte curate, ca într-o casă de oameni gospodari, mobilierul este modern și nu este degradat. Asta poate și datorită unei propuneri din partea gazdei noastre chiar în seara cazării: să respectăm spațiul interior, camerele de dormit, ca atare, un spațiu destinat odihnei și nu unul de socializare (cu alte cuvinte, copiii se puteau întâlni în grup să discute oriunde, în restaurant sau afară în aer liber, nu în camere). Deși puțin sceptici la început, copiii au înțeles imediat că în felul acesta se evită producerea de pagube și stricăciuni, mici accidente care se pot petrece într-un spațiu unde se adună mai mulți decât încap.
Oamenii care sfințesc locul ți se întipăresc adânc în suflet. Dar ce ar fi viața fără hrana trupului? Mâncarea - absolut delicioasă! tradiția este la ea acasă. Am fost serviți individual, ca într-un restaurant care se respectă: feluri variate, care nu s-au repetat (dovadă că avem o bucătărie versatilă, dacă vrei, se poate), „dish-uri” tradiționale cu grijă pregătite, totul gustos, proaspăt, foarte curat, prompt. Ne-a plăcut și flexibilitatea programului de masă, gazda ne întreba în fiecare zi ce avem în agendă și stabileam împreună când să fie servită masa, deci nu ore fixe, ci adaptate nevoilor noastre. Te simți răsfățat când mergi în vacanță la bunici? Așa ne-am simțit si noi!
Gazda noastră, fost cadru didactic, iubitoare de cultură, tradiții și cunoaștere în general, este un om al locului pe care îl iubește, cunoaște foarte bine zona, este un adevărat promotor și asta se simte atunci când povestește despre frumoasa Bucovina. Le face pe toate și foarte bine, este un fel de Gabriela de la Waze, un ceas elvețian, un profesor de geografie și istorie, o bunică (nu în sensul vârstei) cu o bogată experiență de viață care spune povești la ușa sobei.
Mulțumim, dragi gazde!