Ntr-o bună zi, dimineața, pleci din București spre bucovina. Pleci din cuptor, este 1 iulie și acasă este sufocant, drumul spre Bucovina este lung, greu, fără autostradă și obositor. Vrei să te oprești să te dezmorțești, dar nu ai această posibilitate, parcările sunt foarte rare și soarele dogoritor nu te iartă, nu găsești umbră. Până la urmă, de oprit tot oprești pentru că durerea de spate și alte exigențe nu te lasă. Pornești iarăși, făcând socoteala că mai ai puțin și ajungi acolo unde ai visat să-ți petreci vacanța. Pe seară ajungi, ajungi la Casa Fierarului din Bucovina. Te uiți în jur și vezi un peisaj minunat, pe piele simți răcoarea pădurii, nasul este sensibilizat de mirosuri noi, aer curat amestecat cu mirosuri ”de țară”, totul este refrișant, răcoros, verde, minunat!
Ai ajuns în rai! Pentru bucureșteanul care vine dintre betoane, de la etajul 6, din iadul de foc al anului 2024, aici la Casa Fierarului din Bucovina este raiul!
Te așezi în leagăn, te dai ușor în față, în spate, iar în față, iar în spate și în fața ochilor ai dealuri verzi cu porțiuni cosite și case răsfirate despre care te întrebi ”unde este drumul care ajunge la acea casă”?! În spate este pășunea, dispusă tot pe deal și pădurea de unde vine o binecuvântată boare ușor umedă, răcoroasă și parfumată – parfumul naturii după care tânjim noi, bucureștenii îngrămădiți în cutii supraetajate. Aici, în rai, ai norocul să fii răsfățat, tu care acasă nu ești răsfățat pentru că de obicei tu trebuie să-i răsfeți pe ceilalți...
Și vine d-na Ioana cu masa îmbelșugată, feluri de mâncare bucovinene, gustoase, abundente, făcute cu pricepere și dragoste.
urmează somnul, în pat mare și comod, în cearceafuri satinate cu miros frumos a curățenie și grijă pentru oaspeți !
casa e minunată, cu baie și bucătărie moderne cu apă caldă non-stop, cu balcon și priveliște la dealurile dimprejur.
dimineața devreme te scoli și te miri că te afli încă în rai, soarele te încălzește ușor, clinchetul talăngilor se aude în surdină – sunt văcuțele harnice care s-au apucat de păscut în răcoarea dimineții.
Clinchetul te însoțește în continuare în timp ce îți faci cafeaua și te bucuri de ea pe balcon alături de soț, care-și soarbe tacticos ceaiul pregătit ritualic și îndelung.
Intre timp, treburile în gospodărie decurg în mod normal, vacile sunt mulse, dezmierdate, „vorbite”!
Urmează un mic dejun copios, gustos împreună cu lapte proaspăt muls, iaurt, brânză, ouă, hribi și chiar și șnițel. Ce-ți mai poți dori ?
Stai pe iarbă cu ochii la cer – albastru, presărat cu nori albi zdrențuiți, mici, simpatici sau enormi, apoi verdele pajiștii, apoi foșnetul frunzelor de mesteacăn, căci mesteacănul de aici vorbește cu cel de colo și pentru ca să se audă foșnesc din când în când mai tare iar crenguțele subțiri se arcuiesc mai mult în timp ce ramurile groase par nemișcate.
Puțin mai încolo, văcuțele, decorative pe verdele dealului: una bălțată alb cu negru, cealaltă cafenie.
pasc amândouă și le leagă o prietenie profundă, adică sunt nedespărțite și ziua și noaptea, ba chiar stau bot în bot, la propriu și se caută una pe cealaltă atunci când stăpânul din motive de el știute, le desparte.
Sunt tare simpatice și prietenia lor a biruit eforturile omului care nu înțelege imediat ”pornirile” ființelor din bătătură de care depinde, în mare măsură, bunăstarea lui. Văcuțele prietene impresionează prin sentimentele proprii, stârnind de asemenea, sentimente, în ascultătorul care află povestea lor deopotrivă cu imaginea oferită – siluete alb-negru și cafeniu desenate pe o pajiște verde presărată cu flori de câmp albe, mov, galbene...
Desigur, vrei să vizitezi zona: să te plimbi în natură, dar și să admiri bisericile Bucovinei, amprenta domnitorului Ștefan cel mare lăsată cu ajutorul pictorilor și iconarilor epocii. Pe lângă domnitor, Ieremia Movilă și Luca Arbore fiecare la rându-i au investit în lăcașe de cult, bijuterii pictate, colorate care fac atmosferă și au semnificație unică, mod de viață credință și iubire...
Te înfrupți și te bucuri de liniștea oferită de incinta mânăstirească, flori multe și colorate, umbră, bănci pe care te poți odihni, sau, dimpotrivă, agitația zilelor de sărbătoare în care au loc slujbe auzite de tot românul la megafon, cu Tatăl Nostru rostit de toată lumea urmat de binecuvântarea părintească și încrederea fiecăruia în bine, în mai bine, în cel de sus, în sine însuși, în marele bine pe care îl dorim din suflet!
Așa trec zilele în vacanță în Bucovina, seara te revezi la masă cu Vasile și Ioana și bei bere Solca foarte bună, savurând grătarul oferit, gustos, bunătăți locale!
Nu știm cum au trecut două săptămani, odată, mezina familiei Adriana, ne-a făcut surpriză ”pasta alla carbonara” - un ricordo d’italia pe plaiuri bucovinene pentru că de fapt, și ei ca și noi iubesc italia ”con la sua cucina”.
Conversație despre viață, despre posibilități viitoare și prezente, gânduri, idei, aspirații...
La revedere dragi oameni buni, primitori, harnici, generoși.
Să ne revedem cu bine chiar și la București!
D & D
Dana din Bucuresti
Dan Eugen Pineta din Bucarest
Marina Pasatoiu din Ploiesti
Panait Nicoleta din Ploiesti
Angela din Brasov
Geta din Bucuresti
