Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Simleu Silvaniei (in maghiara Szilagysomlyo, in traducere Simleu Salajului, idis Shamloya, germana Schomlenmarkt) este un oras din judetul Salaj, Transilvania.
Situat in partea de vest a judetului, la o distanta de 29 km fata de municipiul Zalau, orasul Simleu Silvaniei cu localitatile rurale componente, Bic, Cehei si Pusta, se intinde pe o suprafata de 62,26 km2 in depresiunea Simleului, sub Magura Simleului, in bazinul hidrografic al Crasnei.Acest oras, aflat langa orasul Dacidava inca din perioadele foarte vechi reprezinta in continuare un important obiectiv turistic.
Localitatea a fost atestata prima data documentar in anul 1251, cand, intr-un act emis la Alba-Iulia, se aminteste de Vathasomlyowa, prima denumire cunoscuta a localitatii; in 1429 devine targ si este cunoscut sub denumirea de oppidum Somllyo, iar la 1854 este cunoscut ca Szilagy-Somlyo.
Istoria medievala a Simleului este strans legata de familia Bathory, familie princiara, care a jucat roluri importante in istoria transilvaneana. Cetatea Simleu intra in posesia familiei mai sus amintite in urma casatoriei lui Bathory Laszlo cu Medgyesaljai Anna, in anul 1351.
Cetatea Simleului a fost de-a lungul istoriei resedinta principilor ardeleni din familia Bathory, fiind teatru de razboi pentru armatele turcesti, care in anul 1660 au incendiat orasul. A fost si un centru important, vizat de rasculatii curuti si locul de unde generalul Iosif Bem a pornit, in anul 1848, actiunile militare pentru ocuparea oraselor de pe Somes: Jibou, Dej si Cluj.
Dupa 1817, Simleul devine si un centru al intelectualitatii romanesti, gazduind un gimnaziu romanesc, vicariatul greco-catolic, departamentul salajean al Astrei, tipografia romaneasca Victoria etc., aflandu-se sub semnul marelui carturar Simion Barnutiu. Aici s-a construit si s-a deschis primul liceu romanesc din Salaj, in anul 1919.
Oboective turistice:
Ruinele cetatii Bathory (secolul XVI), de fapt un castel rezidential, a fost un interesant reprezentant al arhitecturii renascentiste din Transilvania. Este alcatuit din doua incinte fortificate, construite in doua etape. Aflat azi in ruina, castelul pastreaza pavilionul portii, cu doua nivele, deasupra gangului boltit. Se mai pastreaza deasemenea doua turnuri, un bastion Si o parte din zidurile de aparare. in 2007 au avut loc sapaturi arheologice in vederea unei restaurari si eventuale puneri in valoare a sitului arheologic.
Sinagoga, construita in anul 1876 si transformata in primul Muzeu al Holocaustului din Romania. Inaugurarea muzeului a avut loc in 2005.
In apropierea orasului, la 3 km, se afla Manastirea Bic, care este un loc de pelerinaj si un atractiv punct turistic, unic in regiune.
Orasul este, de asemenea, cunoscut prin celebra fabrica de champagne, ale carei galerii subterane se intind pe 3,5 km, dar Si ca un vechi centru de cultura, renumit prin calitatea scolilor si dascalilor sai.
Sursa: www.wikipedia.org
Ruinele cetãții Báthory (secolul XVI), de fapt un castel rezidențial, a fost un interesant reprezentant al arhitecturii renascentiste din Transilvania. Este alcãtuit din douã incinte fortificate, construite în douã etape. Aflat azi în ruinã, castelul pãstreazã pavilionul porții, cu douã nivele, deasupra gangului boltit. Se mai pãstreazã de asemenea douã turnuri, un bastion și o parte din zidurile de apãrare. În 2007 au avut loc sãpãturi arheologice în vederea unei restaurãri și eventuale puneri în valoare a sitului arheologic.
Situata pe tritoriul localitatii Bic, la 5 km de orasul Simleul Silvaniei. Piatra de temelie a fost pusa in anul 1995. Poarta hramul `Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, Adormirea Maicii Domnului, Sfanta Treime`. Din punct de vedere arhitectural apartine stilului neobizantin. Biserica manastirii este datata in anul 1778, zugravita in 1795 de celebrul pictor Ioan Pop din Romanasi, ajutat de colaboratorul sau, Precup Pop. Complexul cuprinde biserica veche din lemn, biserica noua, chiliile, caminul de batrani si scoala orfelinat. Este o manastire de maici.
Sinagoga, construita in anul 1876, care in prezent este transformata in Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord cu sprijinul Asociatiei Memoriale Hebraica din Nufalãu, Jewish Architectural Heritage Foundation din SUA, Primãriei Simleu Silvaniei, Consiliului Judeean Sãlãj si Inspectoratului scolar Judetean Sãlãj - inaugurat in 2005.
Sinagoga veche din Șimleu Silvaniei a fost construitã în anul 1876 de comunitatea evreiascã din localitate. Timp de mai mulți ani, sinagoga a fost folositã de locuitorii din așezãrile învecinate, cum ar fi Giurtelecu Șimleului, Nușfalãu și altele.
În lunile mai și iunie ale anului 1944, populația evreiascã din zona Șimleului a fost forțatã sã-și pãrãseascã locuințele, fiind dusã în ghetoul de la Mãeriște, de unde a fost îmbarcatã în vagoane de animale și transportatã la Auschwitz-Birkenau. Peste 160.000 evrei din regiune au pierit acolo. Din cei câțiva evrei care au supraviețuit Holocaustului și au rãmas în România, ultima familie evreiascã a emigrat din regiune la mijlocul anilor `60 ai secolului al XX-lea, în timpul regimului comunist. Exodul membrilor comunitãții a dus la abandonarea sinagogii, care a început sã se ruineze.
La sugestia Mihaelei Gross, secretarul Asociației Memoriale `Hebraica` din Nușfalãu, arhitectul Adam Aaron Wapniak, originar din Brooklyn, a realizat un proiect de restaurare a sinagogii abandonate dupã o vizitã fãcutã aici în anul 2003. Acest proiect a trezit interesul medicului Alexander Hecht din New York, fiu al unor supraviețuitori ai Holocaustului, Zoltan și Ștefania Hecht, originari din Nușfalãu. Au fost înființate Jewish Architectural Heritage Foundation din America, condusã de Adam Wapniak și Alexander Hecht, respectiv Asociația Memorialã `Hebraica` Nușfalãu, al cãrei președinte este Gheorghe Gross. Cele douã asociații au semnat un contract de comodat cu Federația Comunitãților Evreiești din România, prin care clãdirea sinagogii a trecut în gestiunea Asociației Memoriale din Nușfalãu, pentru gestionarea lucrãrilor și înființarea unui centru multicultural.
Cele douã organizații au lansat o campanie puternicã de strângere de fonduri pentru finalizarea construcției și de creare a unei institut de învãțãmânt. Muzeul funcționeazã acum ca un centru de învãțãmânt și resursã esențialã pentru Educație Holocaustului în regiune. Elevilor și studenților le sunt oferite zilnic vizite ghidate. Piesa centralã a muzeului este sinagoga construitã în 1876. În anul 2004 au început lucrãrile de restaurare ale sinagogii, fiind înlocuit acoperișul și consolidându-se clãdirea.
La data de 11 septembrie 2005 a avut loc ceremonia de deschidere a Muzeului Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord în clãdirea sinagogii din Șimleul Silvaniei, sub administrarea Jewish Architectural Heritage Foundation din New York și a Asociația Memorialã `Hebraica` Nușfalãu.
În lista sinagogilor din România publicatã în lucrarea Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM JOINT, editatã de Federația Comunitãților Evreiești din România în anul 2008, se preciza cã Sinagoga din Șimleu Silvaniei nu mai era în funcțiune.
A fost construita in stil gotic in anul 1532.
Biserica, aflatã în coasta dealului ce adãpostește și vechiul cimitir, are planul dreptunghiular, terminat în partea sa esticã cu absida altarului, decroșatã, cu cinci laturi. Pe latura de sud biserica are și un mic pridvor. Tot pe latura de sud se gãsește și intrarea în bisericã. Aceasta, frumos încadratã de crestãturi sub forma unor brâuri în relief ce delimiteazã șiruri de linii întretãiate dispuse în casete - decor alterat, din pãcate, de intervențiile ulterioare, conduce vizitatorul spre pronaosul bisericii. Pridvorul se întinde pe toatã lungimea pronaosului și naosului, fiind constituit dintr-o succesiune de cinci stâlpi, decorați frumos, între care se intercaleazã arcade formate de contrafișele pridvorului. Cuie de lemn cu capete decorative leagã contrafișele de stâlpi. Dimensiunile bisericii, conform mãsurãtorilor fãcute de Leontin Ghergariu sunt urmãtoarele: lãțimea - 572 cm și lungimea naosului și pronaosului - 852 cm. La rândul sãu, absida altarului are lungimea de aproximativ 300 cm. În interior regãsim încãperile consacrate. Trecerea dintre pronaos și naos este frumos decoratã, regãsindu-se și aici elementele decorative întâlnite la portalul intrãrii în bisericã. Trecerea spre absida altarului se face prin intermediul a trei deschideri. Masa altarului se sprijinã pe un picior realizat dintr-o singurã bucatã de lemn. Acoperirea acestor spații se realizeazã prin intermediul unui tavan de scânduri în cazul pronaosului, o boltã semicilindricã susținutã de un arc-dublou în cazul naosului iar în cazul absidei altarului întâlnim o boltire mai puțin întâlnitã, anume o calotã sfericã, ã din șase fâșii curbe. Acestã soluție de acoperire este întâlnitã și la biserica de lemn din Camãr, aflatã nu departe dar, trebuie spus, cã aceastã soluție este mult mai des utilizatã la bisericile de lemn din zona Moldovei. Acoperișul bisericii nu este unitar, în dreptul absidei acesta fiind mai scund. În partea de vest, așezat peste pronaos se aflã turnul-clopotnițã. De înãlțime micã, turnul are o galerie deschisã ce este acoperitã de o fleșã cu baza octogonalã terminatã cu o cruce metalicã. Atât deasupra altarului cât și în extremitatea esticã a acoperișului ce acoperã naosul se aflã amplasate, pe coamã, câte o cruce din metal. În decursul timpul, în vederea mãririi capacitãții bisericii a fost adãugat în partea vesticã a naosului corul. În prezent, în urma lucrãrilor de restaurare acesta a fost îndepãrtat dar urmele sale încã mai pot fi vãzute. Un alt element adãugat mai târziu, care nu se mai regãsește în prezent poate fi considerat și copertina ce proteja scãrile de la intrarea în bisericã. De asemenea a fost înlãturat și `ochiul` inserat în acoperișul de șindrilã.
Pictura acestei biserici este una dintre cele mai bine pãstrate picturi din bisericile de lemn ale Sãlajului. Zugravul Nechita, cãruia i-a fost atribuitã opera, a utilizat un program iconografic în mare parte asemãnãtor cu cel întâlnit la biserica de lemn din Zalnoc. În pronaos, pe peretele vestic întâlnim scene din Judecata de Apoi. Încolonate într-un rând cu fața spre nord sunt înșirate mai întâi fecioarele nebune precedate de cele înțelepte. Cele din urmã, aflate în imediata apropiere a lui Isus Hristos se desfãșoarã pe peretele de nord a pronaosului. Reprezentãrile în medalioane a principalelor defecte umane: Dușmãnia (Zavistia), Lãcomia sau Curvia sunt așezate deasupra scenelor la care sunt supuși pãcãtoșii. În naos, pereții încã poartã chipurile sfinților mucenici. Pe bolta naosului sunt reprezentate episoade din patimile și minunile lui Isus Hristos. De asemenea, pe mijlocul bolții, în medalioane sunt reprezentați Dumnezeu Tatãl și Isus Hristos. Ușile diaconești, care în prezent nu se mai gãsesc în bisericã aveau reprezentați pe patriarhul Petre (ușa spre proscomidiar) respectiv pe patriarhul Aron (ușa spre diaconicon). Ușile împãrãtești, decorate cu motive vegetale cuprindeau șase medalioane în care erau reprezentați probabil Sf. Maria, Arhanghelul Gavriil precum și cei patru sfinți evangheliști. Iconografia absidei, care cuprindea pe lângã sfinți patriarhi și chipurile a douã sfinte mucenițe: Ioana și Ana sau scena Rãstignirii este consideratã a fi una mai bogatã decât cele din bisericile aflate în apropiere.
Iconostasul este din trei registre. Primul registru, cel mai de sus, este reprezentat pe Isus Hristos pe cruce, flancat de crucile celor doi tâlhari. În cel de-al doilea registru se disting cei 12 apostoli. Cel de-al treilea registru prezintã evenimente din viața Mântuitorului sau care au legãturã cu acesta: Nașterea Marii, Ducerea în bisericã, Nașterea lui Isus Hristos, Botezul Domnului, Bunavestire, Marama Domnului, Duminica Floriilor, Învierea lui Isus Hristos, Înâlțarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, Schimbarea la fațã sau Adormirea Maicii Domnului.
Ruinele, vizibile azi, aparțin ultimei faze de piatrã a cetãții, datand cel mai probabil din perioada 1315-1317.
În imleul Silvaniei catolicii s-au convertit în numãr mic, reformaii fiind nevoii sã îi ridice propria bisericã. Primul lãca a fost construit probabil în sec XVI din nuiele i a fost acoperit cu paie. Venitul preotului a fost asigurat printr-o ordonanã emisã de voievodul Bethlen Gábor în 1615.
Biserica, incendiatã de turco-tãtari în 1666, este reconstruitã în 1670 pe fundaie de piatrã, la fel i clopotnia. Între 1685 i 1686 sunt întãrii pereii i este acoperitã cu indrilã. În 1688 este renovatã i clopotnia în care se monteazã douã clopote noi. În 1703 biserica este distrusã de trupele austriece, fiind reconstruitã între 1729 i 1736. Noua biserica acoperitã cu indrilã are un turn din lemn, înlocuit în 1815 cu unul din piatrã, înalt de 27m.
În 1917 sunt recvirate ambele clopote. Tavanul casetat, împodobit cu motive populare, a fost fãcut în 1737 de Pataki János, orga în 1769 de Johannes Hahn, iar ceasul din turn în 1817.
Una din cele mai frumoase rezervatii naturale din Salaj.
- situat in apropierea localitatii Cehei, teritoriul administrativ al orasului Simleul Silvaniei;
- amplasat la altitudinea de 198 m;
- intra in categoria lacurilor de deal si podis;
- a luat nastere in formatiuni aluvionare cuaternare, ce se suprapun unor depozite de argile si marne pontiene;
- are un diametru de 623 x 422,5 m si adancime maxima de 2,6 m;
- se gaseste intr-o stare avansata de colmatare, cu ochiul de apa redus la o suprafata de 1,3 ha;
- vegetatia este dezvoltata centrifug.
