Localitatea Pardina
Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Despre Pardina
Pardina este o localitate in judetul Tulcea,
Este asezata pe malul drept al bratului Chilia Veche pe o lungime de 6 km. Comuna
Pardina, este situata pe o lungime de 12 km pe malul drept al Dunarii, pe Bratul
Chilia, intre localitatile Chilia Veche si Lascar Catargiu (actualmente Plaur)
care administrativ apartine de comuna Ceatalchioi.
Caile de acces spre localitate sunt cea navala si rutiera,
distanta dintre Pardina si Tulcea fiind de 37 km.
Populatia este formata din ucrainieni si moldoveni (care au
venit la muncile agricole si s-au stabilit aici). Are o suprafata agricola de
30.600 ha. Populatia se ocupa cu cresterea animalelor si cultura agricola. Indeletnicirea
traditionala, pescuitul, este pe cale de disparitie pentru ca batranii pescari
au murit iar tinerii nu imbratiseaza aceasta meserie.
Provenienta numelui
Un bei turc al carui nume nu se cunoaste, a venit in
plimbare in Delta Dunarii impreuna cu sotia sa. Poposind la umbra salciilor putin
timp, sotia beiului si-a uitat umbrela la o salcie. Dand de lipsa umbrelei sotia
beiului a inceput sa strige in limba turca `partisa, partisa` adica umbrela,
umbrela.
Aceasta denumire in dialectul ucrainean inseamna `Pardin`.
Populatia auzind de aceasta intamplare a dat denumirea acelui punct unde
poposise beiul de `Pardin` (denumirea ucraineana a umbrelei), iar satul s-a
numit `Pardina`. Aceasta s-a petrecut in prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Din punct de vedere spiritual ei se bucurau de asistenta
religioasa de la conducerea bisericii din orasul Ismail.
Obiceiuri si traditii
In zilele noastre se mai practica in noaptea de Inviere
aprinderea unui foc imens din roti de caucic inlocuitor al lemnelor in
apropierea cimitirului de catre tineri, avand semnificatia de a transmite lumina
sfanta si celor trecuti in nefiinta. Colindele in secolul trecut erau cantate in
limba ucraineana insa au fost adaptate la vremurile noastre. Cicirma Marius
directorul Caminului Cultural Pardina in perioada 2004-2007 a initiat un studiu
in randul batranilor satului, culegand cateva dintre datinile care acum sunt
doar o legenda. `Melanca` un colind din Ajunul Craciunului este caracterizat de
o ceata de tineri din care unul infatisand o femeie harnica cu o matura in mana
avea rolul de a ajuta gazda credincioasa la terminarea treburilor casnice inaintea
Craciunului. Ceata de colindatori purta un felinar frumos impodobit cu busuioc,
stergare, flori, cetina de brad, la capatul caruia era infiletat un bat de 3
metri pentru a lumina o suprafata mai mare de drum. Tot in seara de ajun copii
merg cu `vecera` la bunici si la nasii de botez, iar finii la nasii de cununie.
Se pregateste un colac sau paine invelita in stergar si obiecte vestimentare
sau de alta natura. Ajunsi la gazda ei rostesc in limba ucraineana cuvintele: `buna
seara sfanta seara, m-a trimis mama si tata cu vecera` primind in schimb
binecuvantarea si urarile de bine pentru cei care i-au trimis. Sunt serviti
apoi cu `cuchia`(grau fiert intr-un amestec lichid din miere, biscuiti,pesmet,coaji
de portocala si lamai, nuci, esente etc.) si `ozvar`(compot din fructe
autohtone uscate la soare in timpul verii).La plecare ei primesc de asemenea un
colac, prosop si cate ceva pentru fiecare membru din familie.
