Obiective turistice în Câmpu lui Neag

Piatra Iorgovanului

Traseul: Punct Galben pe Valea Scorotei (dreapta din şoseaua DN66a, în aval de Câmpu lui Neag, la doi kilometri până în localitatea Câmpuşel – este un pod şi stâlp de marcaj la intrare pe traseu). De la stâna din Scorota, n-am mers spre dreapta spre şaua cu acelaşi nume ci am ţinut stânga, pe potecă ciobănească, iar după urcarea a două căldări succesive am ajuns pe Culmea Drăcşan de unde am urmat spre stânga marcajul Bandă Roşie până pe vârful Piatra Iorgovanului, coborârea făcându-se pe Triunghi Roşu până înapoi la şosea, în aval de maşini, la Câmpuşel.
Timpi: 6h 30 minute tot circuitul din care: 1h30min până la stână, 2h urcarea până pe Culmea Drăcşanu, 1h30min până pe Piatra Iorgovanului, 1h 30 min coborârea.

Varful Oslea

Durata: 6h 30’ (timp total)
Distanta: 12 km
Diferenta de nivel: +800 m
Marcaj: (partial)

Oslea – cea mai impresionanta creasta din Muntii Valcan si in acelasi timp varful cel mai inalt al acestei grupe de munti – poate fi atinsa prin trasee diverse insa datorita altitudinii si izolarii sale, accesul este destul de dificil.
Oslea este o creasta solitara, calcaroasa, abrupta spre sud, spre obarsiile Motrului si Bistritei gorjene dar lasa plaiuri prelungi, inierbate, spre nord, catre valea Jiului.
Descrierea noastra se refera la cea mai accesibila varianta si anume cea dinspre Scocul Jiului si Pasul Jiu-Cerna.
Pornim din DN 66A, de langa casa de vanatoare Campusel, un loc cunoscut de turisti pentru ca de aici porneste si traseul catre Piatra Iorgovanului. Urmam drumul spre Pasul Jiu-Cerna si Valea Cernei, in urcus usor. Imediat se termina si asfaltul si continuam pe drum forestier. Acesta depaseste cateva poieni si coteste la dreapta in urcus paralel cu Scocul Jiului. Vom lasa la dreapta un indicator catre Valea Soarbele si Saua Paltina si urmam drumul (abordabil cu orice masina). Cateva portiuni mai salbatice si vom iesi in Pasul Jiu-Cerna, o inseuare inconjurata de brazi.
De aici drumul incepe sa coboare spre Cerna. Poteca noastra urca spre stanga (sud-est), depasind cateva palcuri de copaci si iesind destul de repede in golul alpin. Prindem un drum de tractor pe care urcam spre culmea Sarba din fata. Oslea este inca ascunsa privirii. Iesiti pe culme, urmam drumul spre stanga, aproape orizontal, pe sub culme. In fata noastra se vede Saua La Suliti cu stalp indicator iar spre stanga, culmea Oslei.
Ajunsi in sa (circa 2 ore de la Campusel), putem face un scurt popas pentru a admira creasta pe care o vom urca (aparent inaccesibila) precum si culmea alpina ce coboara spre sud – ultima portiune a crestei Valcanului inainte de a se continua cu Muntii Mehedinti. In fata, peste adanca vale a Motrului zarim Piatra Closanilor si culmea Frumoasa, desprinsa din Muntele Boul si coborand in trepte spre Tismana. Inspre nord, orizontul este larg si porneste de la creasta Godeanului, peste Iorgovan – Albele - Piule si pana in zona varfurilor masive din zona centrala a Retezatului.
Depasim o stanca imensa (ce poate oferi un minim adapost pe vreme rea) si atacam direct culmea. Panta este inclinata puternic si dantelata de brane mici, acoperite cu grohotis marunt insa smocurile de iarba ofera puncte destul de bune de sprijin. Cu toate acestea, pe vreme rea locul este periculos, fiind foarte expus.
Dupa circa 35-40 de minute, razbatem pe culme si depasind cateva mici clai calcaroase ajungem pe Varful Pestisanu (50 minute din sa), varful din extrema sudica a crestei. De aici ni se dezvaluie larga panorama a Muntilor Valcan, labirintul de vai impadurite din aceasta zona, tributare Motrului si Bistritei dar si cateva inaltimi ce rup din monotonia orizontului: Piatra Borostenilor, Plesa, Arcanu.
In acelasi timp putem observa traseul pe care il avem de urmat. Creasta ne apare in toata deschiderea ei, punctata de varfulete si mici sei. Poteca merge in cea mai mare parte prin zona de maxima altitudine oferind privelisti impresionante in toate directiile.
In circa 15-20 minute ajungem din Pestisanu pe varful Oslea propriu zis (1945 m), semnalizat cu un stalp.
Continuam pe creasta. Pe masura ce ne apropiem de zona nord-estica a crestei, parcursul devine mai dificil pentru ca apar cateva rupturi de panta ce ne obliga la atentie si ne solicita prin coborari si urcusuri repetate. Culmea devine mai agitata dar in acelasi timp incepe sa piarda si altitudine. Zarim in fata noastra stalpul din varful Coada Oslei la care ajungem dupa circa 1,5 - 2 ore de la varful principal.
Din acest punct, traseul de creasta coteste spre est si incepe sa coboare destul de tare spre Saua Groapa Nedeutii, ascunsa vederii.
Continuarea pe creasta Oslei se face printr-o zona fara marcaj si mult mai dificila ca urmare a palcurilor de jnepeni.
Coboram un prim sector din Coada Oslei si ocolim pe cat posibil jnepenii. De la un anumit punct inainte, vom fi insa nevoiti sa traversam, cu dificultate, o zona complet acoperita de acest conifer, lucru destul de dificil si care pune probleme de orientare. Vom cauta mereu sa nu parasim creasta. Dupa circa 20-30 de minute, prindem spre stanga un ogas inclinat prin care putem pierde mai rapid altitudine si dupa o coborare destul de solicitanta iesim in poteca ciobaneasca ce inconjoara muntele pe partea nordica.
Urmam poteca pe sub creasta, spre sud-vest, depasind cateva plaiuri. Poteca se indreapta in cele din urma spre Saua La Suliti insa pe plaiul Ursu, cotim usor la dreapta si ajungem in zona stanii Ursu. Din spatele ei prindem un drum de tractor care incepe sa coboare catre valea Jiului si, fara a pune probleme speciale de orientare, ne va scoate in firul vaii la fostul canton silvic Campusel (acum abandonat), la circa 1 km aval de Casa de vanatoare.

Munții Retezat

Retezatul este cel mai complex şi mai grandios masiv montan din toate sectoarele geografice ale Carpaţilor româneşti. Originalitatea sa constă în existenţa unor spectaculoase creste alpine care depăşesc 2000 de m înălţime şi un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a două mari glaciaţii (Riss şi Würm), făcându-se remarcată existenţa unei puternice modelări climatice, sub formă de trepte (Platforma de eroziune alpină Borăscu, Râul Şes, Gornoviţa).
Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Se înalță între două depresiuni importante, Petroșani și Hațeg și între două râuri importante, Râul Mare, care îi delimitează la nord și est și Jiul de Vest, care îi delimitează la sud. Sunt înconjurați de Munții Țarcu la vest, Munții Godeanu, la sud-vest și Munții Vâlcan, la sud. Cel mai inalt varf din Muntii Retezat este Vf. Peleaga avand o altitudine de 2509m. Este un varf pe care se poate ajunge destul de usor dinspre Poiana Pelegii trecand pe la lacul Bucura, lac care poate fi admirat in toata splendoarea lui de la inaltimea celor 2509 metrii ai Pelegii. Se urmeaza Curmatura Bucurei, apoi custura. Pe Varful Peleaga putem ajunge si din Valea Pelegii pe la Lacul Pelegii; in apropierea lui se afla Varful Papusa (2508m). Partea cea mai importantă a masivului este alcătuită în principal din roci cristaline și se numește Retezatul Mare; partea sudică, cu relief dezvoltat și în mase mai importante de calcare, se numește Retezatul Mic. Ele se unesc în apropierea lacului Bucura.

Cascada Lazărului

Traseul de vizitare a văii Mării este practicabil către orice drumeț până la baza cascadei celei mai mari, cu o altitudine de 35m. Poteca turistică existentă se află pe partea stângă a pârâului, iar în locurile mai expuse au fost montate scări de lemn cu balustrade. Poteca nu are marcaj turistic, dar puteți găsi încă de la DN 66 A săgeți indicatoare cu Cascada Mării și Cascada Lazărului – afluent al văii Mării. Canionului Valea Mării adăpostește 6 cascade consecutive, de diferite dimensiuni. Cea mai mare și mai impresionantă cascadă este ultima și atinge o înâlțime de 35m. Aceasta are la bază o frumoasă marmită în care apă cade de la altitudine mare. Valea Mării este unul din puținele locuri unde se poate face canyoning în Munții Retezat.

Cheile Buţii

Zona montană Cheile Buţii, considerată o poartă de intrare în Munţii Retezat şi aflată nu departe de localitatea Uricani, este un loc ideal pentru cei care vor să evadeze din oraşele zgomotoase şi poluate, fie şi pentru o zi sau un sfârşit de săptămână. Frumuseţea peisajului din inima muntelui, cu versanţi foarte abrupţi care ating până la o sută de metri înălţime, ideali pentru alpinism, o înşiruire de meandre, numeroase peşteri, izvoare cu ape repezi, cascade şi baraje naturale de stânci imense prăbuşite din înaltul muntelui atrag vizitatorii încântaţi să pătrundă în chei pe un vechi drum pietruit, care datează încă de pe vremea romanilor.

Schitul Pleşa

Aşezat la 1300 m altitudine, Schitul Pleşa reprezintă un punct de atracţie pentru credincioşii care străbat aceste meleaguri. Ca orice turist care ai auzit de minunatele trasee ce-ți pot face crâmpeie ale vieții mai frumoase, nu te aștepți ca la această altitudine să găsești un călugăr și câteva măicuțe, slujindu-L pe Dumnezeu într-o izolare deplină. Transportul materialului pentru construcția acestui schit a fost făcut cu spatele, cu măgăruşii sau cu mașinile 4×4, prin bunăvoința creștinilor care au ajutat la ridicarea lui. Ajutoarele cele mai de preț sunt măgarii, cu încăpățânarea lor specifică.
De la Pensiunea Retezat se merge pe DN66A, spre Câmpuşel, cam 2 km, până după staţia de betoane. Aici lăsăm maşina şi continuăm pe jos. Pe dreapta, se trece o punte peste Jiul de Vest, apoi se traversează o pășune imensă. De acolo se prinde firul văii și începe urcarea. Se urcă circa o oră și jumătate sau chiar două, pe o potecă de o frumuseţe rară. Pe drum întâlnim şi izvoare, cu ape cristaline, unde ne putem potoli setea. După 2 km şi un urcuş nu tocmai uşor, ajungem la Schitul Pleşa, într-un luminiş, de unde avem o panoramă deosebită a zonei.