Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Teritoriul comunei Brăduleț este amplasat preponderent în spatiul Subcarpatilor argeseni, la contactul cu structurile de tip carpatic, beneficiind de "adapostul" Carpatilor Meridionali, în nordul judetului Arges.
www.cjarges.ro
Aceasta este întinsă pe o suprafață de 10.000 de hectare şi cuprinde un număr de 300 specii de plante şi animale ocrotite.
Cuprinde 3 zone importante:
- zona de maximă protecţie care cuprinde albia minoră a râului Vâlsan şi zona Cheile Vâlsanului;
- zona tampon din albia majoră pe o lungime de 50 km şi Poienile Vâlsanului;
- zona economică cu o suprafaţă de 8000 ha.
Aici putem întălni mistrețul, pisică sălbatică, jderul de copac, lupul, vulpea, ursul, capra neagră, 34 de specii de pești: peștele Romanichthys valsanicola (aspretele)- peste preistoric; clean (Leuciscus cephalus) etc .
Biserica este amplasată pe culmea Dealului Seci, la o altitudine de 800 de metri, loc de unde poate fi văzută vechea moşie a Schitului Ȋnălţarea Domnului. Construită la începutul secolului al XV-lea şi declarată monument istoric şi de arhitectură religioasă, Biserica Schitului Brădet, ce poartă hramul ”Înălţarea Domnului” reprezintă un important edificiu caracteristic arhitecturii vechi româneşti, fiind considerată primul monument construit în întregime de meşteri români.
Din punct de vedere arhitectural, biserica este considerată cea mai veche prelucrare locală a planului triconc cu turlă pe naos. Construit în anul 1787, pridvorul reprezintă o etapă evolutivă corelată stilistic cadrului arhitectural tradiţional al zonei. Biserica Schitului Brădetu prezintă similitudini cu Biserica Domnească din Curtea de Argeş, prin materialele de construcţie utilizate mşi prin tehnica adoptată (piatră şi cărămidă, în registre alternante). Ca material de construcţie a fost folosită piatra spartă, amestecată cu bolovani de râu şi cărămidă, într-o tehnică specifică epocii.
Elemente decorative arhitecturale se găsesc în pridvor (stâlpi de stejar sculptaţi în motive ornamentale diverse) şi la cornişă (un rând de zimţi mici din cărămizi de special, cu vârful ascuţit, aşezate perpendicular pe faţa peretelui).
Întinsă pe o suprafață de 10.000 ha, Rezervația Naturală Valea Vâlsanului este o rezervatie mixta ce cuprinde nenumărate specii de plante și animale ocrotite (aproximativ 300). Unică în România, se întinde din punctul „Bariera” al localității Brădetu până pe culmea Secături. A fost înfiinţată în anul 1994 şi declarată arie protejată în anul 2000.
Fauna este reprezentată de mamifere precum: urs brun, cerb, căprioară, capră neagră, mistreţ, lup, vulpe, vidră, râs, veveriţe; păsări: mierlă, cinteză, piţigoi, ciocănitoare, sturzul de vâsc; insecte: reptile şi broaşte; peşti:grindel, nisiparniţă, mreană vânătă, clean.O particularitate a acestei rezervații este prezența peștelui Romanichthys Valsanicola - aspretele, o specie aparte, relict terțiar și unicat mondial, ce se găsește numai în acest râu, simbol național. Este considerată o specie pe cale de dispariție care are o vechime de peste 65 de milioane de ani.
Zona este caracterizată prin uniformitate privind condițiile de mediu, aici dezvoltându-se o floră omogenă, care cuprinde și specii endemice, precum și specii rare pentru flora României. Rezervaţia cuprinde specii arboricole de fag, gorun, gârniţă, mesteacăn, frasin, iar pe maluri sunt întâlnite specii de salcie căprească, plop tremurător sau anin negru.
Situl este alcătuit din trei zone funcționale, cuprinzând sectorul montan și pe cel subcarpatic. Se întâlnesc aici și formațiuni geologice precum cristalinul getic, gnaise, sedimente paleogene, noegoene și cuaternare din Depresiunea Getică.
În rezervație au fost identificate 7 izvoare sulfuroase, iar altitudinea maximă se găsește în Vârful Scărișoara, la 2459 m.