Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Orasul Bistrita se aflã în partea de Nord a României, pe valea Bistritei ardelene, în mica depresiune cu acelasi nume.
Sãpãturile arheologice efectuate în perimetrul orasului au scos la ivealã urme materiale datând din Neolitic, din Epocile bronzului si fierului, din perioada dacicã si din Evul Mediu.
Obiective turistice
Construita in anul 1856. Deportarea evreilor in lagarele naziste de extreminare, in mai 1944, dar si emigrarea lor in SUA si Israel in epoca Ceausescu, a facut ca acest edificiu sa ajunga intr-o stare de paragina.
Printr-un contract de comodat pe 20 de ani, semnat intre seful comunitatii evreilor din judetul Bistrita-Nasaud si presedintele Societatii de Concerte Bistrita, Sinagoga a fost refacuta prin programul "Cultura 2000". Proiectul a prevazut transformarea interiorului in sala de spectacole de muzica clasica si de teatru, iar a balconului in loc de desfasurare pentru expozitii de pictura, sculptura sau fotografie. Dupa renovare, sinagoga arata din nou ca in vremurile sale bune.
Din cetatea medievalã a Bistriței ( sec. XIII, refãcutã în 1465-1575 ), se mai pãstreazã doar fragmente din zidurile de apãrare, valul și șanțul care o înconjurau.
Din cele 18 turnuri de strajã ale sistemului de fortificații, azi mai existã doar Turnul Dogarilor ( 35 m înãlțime).
Turnurile și bastioanele erau apãrate de meșteșugarii orașului grupați în bresle. Principalele bresle erau – Breasla Dogarilor, Aurarilor, Croitorilor, Pietrarilor, Cositorarilor, Tãbãcarilor, Frânghierilor, Fierarilor, Armurierilor, Pielarilor, Blãnarilor etc.
A servit pe rând drept închisoare și spital de psihiatrie.
In prezent se aflã amenajatã o expoziție de mãști medievale și pãpuși.
Ziditã în anii 1320 - 1470 în stil gotic, a fost transformatã în stilul Renașterii în perioada 1560 - 1563 de cãtre Petrus Italus da Lugano.
Are la baza urmele unei basilici romane, turnul a fost construit separat de bisericã și anterior transformãrilor acesteia. Este cel mai înalt turn de piatrã din țarã având o înãlțime de 75m.
Pe peretele de sud al bisericii se aflã cea mai veche sculpturã goticã din Transilvania, ce dateazã din 1320.
In bisericã au fost expuse 23 de steaguri de bresle, din anul 1851 pâna la începerea lucrãrilor de restaurare în 1992.
Alte exponate valoroase sunt: o orgã veche din 1795, clopote datând din 1430, vitralii policrome.
Pãstreazã de asmenea valoroase strane renascentiste executate de Johannes Begler, interiorul bisericii este marcat de diversele stiluri de construcție: gotic, baroc și renascentist.
Cu hramul "intrarea în Bisericã a Maicii Domnului", construitã în anii 1270-1280 în stil gotic timpuriu, cu fragmente de picturi murale interioare de la sfârșitul sec. XIV ( în sec. XIII - XVII aceasta a funcționat ca bisericã a fostei mãnãstiri minorite ).
Edificiul face parte din categoria bisericilor salã, cu un fronton masiv, nava sprijinindu-se pe contraforți înalți.
In afara elementelor de stil corespunzãtoare fazei inițiale sunt de menționat o serie de transformãri ulterioare: nava a fost transformata în perioada baroc.
Monument arhitectonic de la începutul Renașterii, 1456.
Este realizat in stil gotic și de renaștere transilvãneanã.
Denumirea Casa Argintarului i-a fost atribuitã datoritã celeor douã potire sculptate în relief pe ancandramentul ferestrei cu deschidere semicircularã.
Clãdirea a suferit transformãri radicale la mijlocul secolului al XVI-lea realizate de cãtre arhitectul italian Petrus Italus de Lugano. La baza acestei afirmații sta ancadramentul intrãrii carosabile care este asemãnãtor cu cele întâlnite la portalurile bisericii evanghelice din Piața Centralã.
Aspectul de astãzi al clãdirii este rezultatul unei minuțioase restaurãri efectuatã în deceniul șapte al secolului trecut.
Constructia dateaza din secolul XV.
Este amplasat în Piața Centralã si adãpostește, in prezent, sediul Primãriei.
Complexul a fost construit în sec. XV - XVI, într-o perioadã de prosperitate economicã a orașului, când Bistrița a beneficiat de privilegii și înlesniri.
Construit cu privire la realizarea unui comerț de tranzit între Transilvania și Moldova pentru adãpostirea mãrfurilor negustorești împotriva intemperiilor.
Ansamblul este format din clãdiri etajate legate între ele printr-o galerie cu 20 de bolți - majoritatea pe arce în ogivã, sprijinite pe 21 de pilaștri patrulateri.
Casa Andreas Beuchel ( Casa Ion Zidaru ), monument de arhitecturã construit în sec. Xv.
Casa face parte din seria numeroaselor clãdiri medievale etajate, la parter adãpostește elemente gotice si la etaj se pãstreaza un frumos planșeu din lemn profilat.
A fost restauratã în 1975 și transformatã în cramã.
În prezent imobilul este în curs de restaurare.
Rezervația naturală `Tăușoare-Zalion` de la Gersa a fost declarată monument al naturii în principal datorită prezenței cristalelor de gips și a unor fosile cu importanță științifică descoperite în cadrul ei (insecte, crustacei, lilieci).
Pestera Izvorul Tausoarelor - inchisa temporar pentru turisti.
Are o dezvoltare de 16.107m și o adâncime de 461,6m (cea mai mare diferență de nivel din România). Ea drenează în subteran cursul epigeu al pârâului Izvorul Tăușoarelor. Galerii lungi și nu de puține ori înguste leagă sălile mari ale acestei peșteri tinere și active ce adăpostește relativ puține formațiuni carstice Se remarcă apariția a numeroase anthodite de gips și aragonit a căror elemente depășesc uneori 10cm lungime și sunt grupate în așa fel încât au aspectul unor crizanteme de piatră. Interesantă este și apariția unor depozite aluvionare stratificate, groase (peste 10m), care colmatează unele diaclaze ale peșterii. Studiul acestora este deosebit de important pentru paleoclimatologie.