Obiective turistice în Bazna

Baza de tratament Bazna

Premizele infiintarii statiunii incep inca din anul 1671, cand niste ciobani, aprinzand un foc sa se incalzeasca, au descoperit, fara voia lor, zacamantul de gaz natural de la Bazna.
Aceasta intamplare dar si apele minerale descoperite ulterior, au atras atentia oamenilor din Transilvania si din alte locuri.
In ultimii ani statiunea Bazna s-a dezvoltat continuu: au fost construite noi capacitati de cazare, baze de tratament si dotari socio-culturale.

Biserica Evanghelica - Bazna

Biserica dateaza din sec. XV, cu parti romanice din sec. XIII, zid imprejmuitor din sec. XV-XVI. Sunt de asemenea de remarcat orga baroca si o strana din sec. XVI. In clopotnita si in turnul de poarta se afla trei clopote dinainte de Reforma.

Castelul Bethlen

Comuna Cetatea de Balta (Küküllővár - Cetatea Târnavei) se află în jud. Alba, pe DJ 107, între Târnăveni și Blaj, pe malul Târnavei mici. Rezonanțele istorice ale localității sunt numeroase. Chiar denumirea localității sugerează existența unei fortificații, care, la prima vedere, ar putea fi asociată cu impunătorul castel de pe colină. Însă vechea cetate nu mai este vizibila azi, iar ruinele ei nu se află sub castel, ci la Sud-Vest de acesta, pe un teren viran. Teoria suprapunerii celor două clădiri a circulat o vreme în literatura de specialitate, însă a fost dezmințită de cercetările arheologice. (vezi aici)

Actualul castel datează de la sfârșitul sec. Al XVI-lea – prima jumătate a sec. Al XVII-lea. Anul exact al începerii constructiei, la fel ca şi beneficiarul, sunt momentan incerte. Construcția se încheie în jurul anului 1624, când domeniul îi aparține lui István (Ștefan) Bethlen de Iktár, fratele principelui Transilvaniei, Gábor (Gabriel) Bethlen de Iktár.

Castelul are un plan tipic renascentist, constând într-un volum compact, rectangular, fără curte interioară, cu 5 turnuri acoperite. Dintre ele, patru sunt circulare și amplasate la colțuri, și prezintă la partea superioară guri de păcură. Al cincilea turn, alipit uneia din fațadele secundare, are formă octogonală și adăpostește o scară secundară din lemn, frumos conservată astăzi.

Tipul de plan al castelului de la Cetatea de Baltă se mai întâlnește la reședințele nobiliare de la Gilău, Iernut și Medieșul Aurit, dar în toate aceste cazuri edificiile beneficiază de o curte interioară. Fără curte interioară sunt edificiile de la Sânmiclăuș și Ozd. De altfel, reşedinţa Radák - Pekri din Ozd prezintă numeroase asemănări cu castelul Bethlen-Haller de la Cetatea de Baltă, iar cele două localități se află la o distanță relativ mică una de cealaltă, sugerând că o legătură între cele două clădiri, chiar şi la nivel de concept, nu ar fi imposibilă.

Castelul are subsol, parter și etaj. Camerele de la parter erau dependințe sau destinate servitorilor, iar încăperile de la etaj erau destinate locuirii şi familiei nobiliare. Camerele din subsol sunt acoperite cu bolte semicirculare din cărămidă, încăperile de la parter sunt acoperite cu bolți cu penetrații, specific renascentiste, iar incăperile de la etaj sunt acoperite cu bolți de cărămidă așezate între grinzi de metal, sistem de acoperire specific secolului XIX, care a înlocuit, probabil, tavanele casetate din lemn sculptat, pictate de Mathias Veress. Tot la interior se păstrează ancadramente de uși, realizate din piatră, sculptate în manieră renascentistă.

Scara principală de acces, din lemn, se află în partea din față a castelului și are în capăt o terasă închisă cu tâmplărie de lemn. Scara, împreună cu terasa au fost adăugate ulterior construcției castelului, în secolul al xviii-lea.

În stânga porții de acces în incintă se află anexele. Pe marginea colinei se află o capelă, iar la baza colinei, izolat, un fost grânar (care in 2008 se afla în stare de degradare iar în 2011 era aproape distrus).

Castelul iese din posesia familiei Bethlen de Iktár și în 1785 Gábor Bethlen de Bethlen cumpără de la fisc domeniul de la Cetatea de Baltă, împreună cu cel de la Iernut. Îl vinde în același an fratelui său, Miklós (Nicolae). Acesta renovează castelul între 1770 şi 1773, adăugându-i elemente decorative baroce.

Astăzi, în spatele castelului se găsește un fost element decorativ purtând inscripția ``Anno 1773. Arcem hane restauri, innovari et adornari fecit excel. Ac. Illus. D. Comes Nicolaus de Bethlen Sacrae S. Reg. Mai. Camerarius status et gubern. Act int. Consiliarius et per magnum Tranniae principatum thesaurarius regius 1773`` (Nicolaus Bethlen ilustrul conte, camerar regional al statului şi guvernului, consilier şi tezaurar regal peste marele principat al Transilvaniei a poruncit să se renoveze şi să se împodobească acest castel în 1773). E probabil că acest element a făcut parte din frontonului baroc al accesului în castel, element ce apare în imaginile din epocă, dar care nu se mai păstrează astăzi.

Un alt element adăugat de Miklós Bethlen este blazonul de alianță al familiilor Bethlen de Bethlen și Csáky de Körösszegh et Adorján (soţia sa, Katalin, provenind din această familie), prima având ca însemn heraldic un șarpe, iar cea din urmă un cap tăiat de tătar. Blazonul era amplasat pe faţada principală a porții de acces în ansamblu, aşa cum se poate vedea în imaginile de arhivă.

Ultimul proprietar din familia Bethlen de Bethlen a fost Márkus Bethlen. Domeniul este vândut de acesta (sau pierdut la cărţi, după cum menţionează alte surse) în a doua jumătate a sec. Al XIX-lea familiei Haller, în posesia căreia rămâne până în momentul exproprierii din 1948.

În perioada comunistă, castelul a avut diverse funcțiuni, până când a fost transformat în secție de șampanizare aferentă IAS Jidvei. Desigur, această conversie a însemnat dispariția pieselor originale de mobilier și a decoraţiilor.

După 1989, castelul este retrocedat familiei Haller, care îl vândut mai departe familiei Necşulescu, proprietarii Jidvei. Funcţionează în continuare o perioada ca secţie de șampanizare, după care, în 2003, încep lucrarile de restaurare și reamenajare a ansamblului pentru o destinație mai apropiată de cea inițială.

În prezent, imaginea castelului este asociată cu vinul Jidvei. Este proprietate privată, dar se poate vizita la cerere, contactând compania în prealabil pentru a obţine permisiunea de a vizita. Castelul păstrează atât principalele elemente arthitecturale renascentiste, cât și o parte din cele baroce, datând de la renovarea din 1773. Actualii proprietari au adăugat în plus diverse decorații ce oferă interiorului edificiului un aer medieval. Per ansamblu, interiorul castelului oferă o experiență artistică eclectică, în urma căreia vizitatorul poate simți evoluția de patru secole a acestei clădiri: de la bolţile și ancadramentele renascentiste, la elementele baroce, până la gresia modernă și chiar replicile contemporane de armuri medievale.

Biserica Sfânta Margareta din Mediaș

Biserica Sf. Margareta este biserica evanghelică orășenească (în germană Evangelische Stadtpfarrkirche) din Mediaș. Edificiul este cunoscut, printre altele, pentru turnul său înclinat. Este una dintre cele mai importante biserici din Transilvania construite în stil gotic târziu. Biserica se află sub patronajul Sf. Margareta a Ungariei, canonizată în 1276.
Biserica fortificată este construită din anul 1488 în stil gotic, fiind înconjurată de un zid de apărare cu turnuri. Turnul, datorita structurii solului, s-a înclinat de-a lungul timpului. A fost construit în anul 1460 și supraînălțat cu 3 niveluri în anul 1550. În anul 1551, a atins înălțimea de 68,5 m și astfel a mai primit patru turnulețe, reliefând faptul că orașul avea pe atunci judecătorie și drept de a pronunța sentința capitală (jus gladii). În anul 1783, acoperișul este refăcut și cele patru turnuri sunt reparate. În același an, globul aurit care a fost montat în anul 1550 în vârf de turn este coborât, iar cu această ocazie, ținându-se cont de obiceiul timpului, a fost citită „corespondența” strămoșilor. Turnul reprezenta un punct ideal de observație al tuturor împrejurimilor. În vremuri nesigure, cum erau pe atunci, trâmbițașul orașului avea importanta misiune de a alarma cu trompeta în caz de nevoie. Greșelile acestuia erau foarte aspru sancționate, ajungându-se chiar la aruncarea acestuia din turn, în cazul în care ar fi pus orașul în pericol. Din acele vremuri provine numele de Turnul Trompeților. Imaginea trâmbițașului din turn (Turrepitz) este reprezentată de o statuie din lemn, plasată pe una dintre muchiile turnului bisericii, și care marchează sferturile de oră prin tragerea unui clopot exterior. În turn a fost reținut Vlad Țepeș, în anul 1476, după conflictul cu regele Matia Corvin. Pe pereții interiori pot fi admirate picturi murale executate în sec. XIV-XV.
Cristelnița de bronz (1370) de la Biserica Evanghelică ”Sfânta Margareta” din Mediaș
Cea mai veche cristelniță de bronz din România, realizată la sfârșitul sec. XIV (1370)
Altarul de la Mediaș este compus din trei părți, iar tripticul a fost realizat în 1480. Picturile acestuia reprezintă suferințele lui Isus. În cea cu imaginea lui Isus crucificat, sub brațul drept se poate observa imaginea Vienei, fapt prin care se dovedește că tablourile au fost realizate în Austria. Pe pereții interiori sunt expuse mai multe covoare orientale, donațiile credincioșilor existând din sec. XVI. În biserică se poate admira de asemenea cea mai veche cristelniță de bronz din țară, realizată la sfârșitul sec. XIV, baldachinul amvonului fiind construit în 1679, de meșterul Sigismund Moess.
Orga a fost construită de Johannes Hahn, originar din Levoča și stabilit la Sibiu. Abia în anul 1983, au fost găsite semnătura constructorului de orgi, în lada pneumatică a orgii, și un document al predicatorului Martin Fay (cunoscut azi ca un important compozitor). Este vorba despre o scrisoare din data de 9 mai 1756, către: „Wohl Ehren Vesten Herrn Johannes Hann Wohlbestelten Orgelbauer Meistern in Hermannstadt”. Așadar, construcția orgii a avut loc în anii 1755-56. În 1873, a fost restructurată de Wilhelm Hörbiger, după modelul romantic. Sub conducerea constructorului de orgi Hermann Binder, în anii 1983 și 2005 au avut loc două ample renovări ale orgii. Orga conține în prezent 24 de registre. În biserică se organizează frecvent concerte, ocazie cu care se pot întoarce spătarele băncilor din biserică, astfel ca spectatorii să stea cu fața spre orgă.
Stagiunea de concerte Orgelsommer Mediaș se desfășoară anual în biserică, în perioada lunilor mai-octombrie, cu concerte săptămânale, în fiecare luni, de la ora 19:00, la care se adaugă și numeroase concerte extraordinare. Muzica de orgă este preponderentă, dar stagiunea include adesea concerte camerale, corale sau vocal-instrumentale, recitaluri solo, precum și improvizații sau proiecții nocturne în aer liber cu muzică live. Stagiunea este completată cu o serie de concerte care au loc la Casa Schuller și la Grădina Traube, din imediata apropiere a castelului bisericesc, dar se poate extinde pe toată durata anului, cu alte evenimente organizate sau găzduite de biserică, așa cum sunt concertele speciale de Crăciun, concertele corale ecumenice, musicalurile pentru copii, turneele unor formații muzicale din străinătate sau cursurile de instrumente muzicale. Începând din anul 1999, organizatorul stagiunii muzicale „Orgelsommer Mediaș” este Edith Hajnalka Toth, cantor și organist al bisericii.