Localitatea Bârnova
Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Despre Bârnova
Bârnova (în trecut, Bucium) este o comună în județul Iași, Moldova, România, ă din satele Bârnova (reședința), Cercu, Păun, Pietrăria, Todirel și Vișan.
Așezare
Comuna se află în sudul județului, în vecinătatea sudică a municipiului Iași. Este străbătută de șoseaua națională DN24, care leagă Iașiul de Vaslui. Din acest drum, la Păun, se ramifică șoseaua județeană DJ248D, care duce spre vest la Ciurea. Din DJ248D, la Bârnova se ramifică șoseaua județeană DJ247A, care duce spre nord în Iași unde se termină în același DN24 în cartierul Bucium.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bârnova se ridică la 5.782 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.935 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,73%). Pentru 7,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,38%), cu o minoritate de romano-catolici (1,66%). Pentru 7,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Istorie
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Bucium, făcea parte din plasa Codrul a județului Iași și era ă din satele Bucium, Păun, Bârnova, Pietrăria, Vlădiceni și Socola, având în total 2287 de locuitori. În comună funcționau două mănăstiri, patru biserici, două școli de băieți cu 85 de elevi, o școală de fete cu 51 de eleve, și o moară cu aburi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează ca reședință a plășii Codru, având 1845 de locuitori în satele Bârnova, Bucium, Păun, Pietrăria, Socola, Vlădiceni și Vișan.
După al Doilea Război Mondial, comuna a primit denumirea de Bârnova, întrucât satul Bucium a fost desființat și inclus în Iași. În 1950, comuna Bârnova a fost inclusă în orașul regional Iași, reședința regiunii Iași. În 1968, Bârnova a devenit comună suburbană a municipiului Iași, având componența actuală. În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Iași.
Monumente istorice
În comuna Bârnova se găsesc mănăstirile Bârnova (1626–1629) din satul Bârnova și Mănăstirea „Piatra Sfântă” (secolele al XVIII-lea–al XIX-lea) din satul Pietrăria, ambele ansambluri-monument istoric de arhitectură de interes național. Mănăstirea Bârnova cuprinde biserica „Sfântul Gheorghe” (1626–1629), chiliile (1728), ruinele din incintă, turnul de poartă și zidul de incintă (secolul al XVII-lea); iar mănăstirea Piatra Sfântă cuprinde în ansamblul său biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1755).
În rest, trei alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: sanatoriul TBC (secolul al XIX-lea) din satul Bârnova; biserica „Învierea Domnului” (secolul al XIX-lea) din satul Vișan; și Biserica „Sfinții Apostoli” (1812) din satul Păun.
Sursa: https://ro.wikipedia.org
Obiective turistice în Bârnova
Manastirea Bârnova
Mănăstirea Bârnova este situată într-un pitoresc cadru natural, printre copaci umbroși și împrejmuită cu ziduri puternice. Ea a fost ctitorită de domnitorul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633), de la care își trage și denumirea, iar lucrările au fost terminate de domnitorul Eustratie Dabija (1661-1666).
Ansamblul Mănăstirii Bârnova a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-04103 și fiind alcătuit din următoarele 5 obiective:
Biserica `Sfântul Gheorghe` - datând din perioada 1626-1629, având codul IS-II-m-A-04103.01
Chiliile - datând din anul 1728, având codul IS-II-m-A-04103.02
Ruinele din incintă - datând din secolul al XVII-lea, având codul IS-II-m-A-04103.03
Turnul de la poartă - datând din secolul al XVII-lea, având codul IS-II-m-A-04103.04
Zidul de incintă - datând din secolul al XVII-lea, având codul IS-II-m-A-04103.05
În curtea mănăstirii se află un tei hibrid natural (Tilia x haynaldiana Simk.) (T. Platyphyllos x T. Tomentosa) cu o vârstă de aproximativ 660 de ani, distins cu titlul de `Arborele Anului` în 2011.
